Interviu Iustinian Turcu: ,,Când joci un rol, nu te gândeşti: gata, cu rolul ăsta dau lovitura!”

Interviu Iustinian Turcu: ,,Când joci un rol, nu te gândeşti: gata, cu rolul ăsta dau lovitura!”

Iustinian Turcu este cel mai tânăr actor al Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu. Are doar 23 de ani şi se poate mândri deja cu un premiu UNITER, la categoria DEBUT. Rolul Georg, din spectacolul „Martiri”, în limba germană, regizat de Radu-Alexandru Nica, i-a adus  această distincţie.

Interviu de Claudia Buidan

Reporter: Ce ai simţit când ţi-ai auzit numele pe scenă la decernarea Premiilor Galei UNITER?

Iustinian Turcu: A fost un moment extrordinar de frumos. Am avut emoţii care m-au copleşit, mai ales că nu mă aşteptam să câştig. Chiar şi nominalizarea a fost o surpriză pentru mine. În momentul în care actriţa Dorina Chiriac, ea însăşi deţinătoare acestui premiu, a deschis plicul şi mi-a pronunţat numele, am simţit o mare bucurie. Cu toate acestea, eu nu sunt un actor care aleargă după premii. Dacă se întâmplă este foarte bine, dacă nu, nu înseamnă nimic, se poate întâmpla altădată!

Reporter: Cum este rolul Georg din spectaculul „Martiri”, în regia lui Radu-Alexandru Nica, rol cu care ai câştigat acest prim premiu important în cariera ta?

Iustinian Turcu: Ca actor, atunci când joci un rol, nu te gândeşti: ,,gata, cu rolul ăsta dau lovitura!” Poate în liceu, speram, visam să primesc 15 UNITER-uri! Însă când îţi începi cariera de actor şi începi să lucrezi, să construieşti un rol, nu te mai gândeşti la titluri. Eşti concentrat pe ceea ce faci! Aşa a fost şi cu personajul, Georg, pe care îl interpretez în această piesă. Am muncit foarte mult pentru el!  Îmi place extrem de mult spectacolul, îi apreciez foarte mult pe colegii mei. Sunt mulţumit de mine, de cum evoluez în acest rol. Am o stare de bine extraordinară când jucăm ,,Martiri”.

Reporter: Ştiu că nu vorbeşti limba germană. Cum ai reuşit să joci un rol, într-o limbă complet necunoscută?

Iustinian Turcu: Nu a fost deloc uşor. Înainte cu o lună şi jumătate de începerea repetiţiilor cu regizorul Radu Nica, m-am întâlnit cu asistentul de regie, Lucian Pană pentru lecţii de dicţie.  Zilnic, câte două-trei ore, cu textul atât în germană, cât şi tradus în limba română, am exersat. Am pornit uşor cu pronunţarea anumitor litere, apoi a unor grupuri de litere. De abia apoi am trecut la textul în limba germană. Cu toate că prima scenă în care apar, nu este foarte mare, maxim 10 replici între mine şi actorul care interpretează personajul principal, am repetat o săptămână. Înainte de premieră, au venit doi profesori de dicţie din Gemania şi am lucrat foarte intens cu aceştia, lucru care m-a ajutat extraordinar de mult.

Reporter: Ai avut temeri cu privire la acest rol?

Iustinian Turcu: Da, am trecut prin tot felul de stări, care îmi provocau gânduri, nu tocmai pozitive: ,,oare eu pun piedică acestui proiect să se dezvolte cât mai bine şi mai frumos?”, ,,oare îmi trag în jos colegii?”. A contat însă foarte mult suportul necondiţionat al acestora, al regizorului, al scenografului, al asistenţilor de regie, al întregii echipe. Radu Nica este unul dintre regizorii cu care îmi doream foarte mult să lucrez. De aceea, atunci când a venit propunerea din partea lui, nu am stat pe gânduri, am acceptat din prima secundă, în ciuda faptului că piesa a fost pusă în scenă la secţia germană. Datorită rolului, a început să îmi placă această limbă şi intenţionez să urmez un curs.

Reporter: De ce ai vrut să devii actor și la ce vârstă te-ai hotărât că îţi doreşti această profesie?

Iustinian Turcu: Nu ştiu, sincer, nu ştiu. Poate sună puţin poetic, dar acesta este adevărul! Iniţial mi-am dorit să devin balerin. Ulterior am cochetat cu muzica şi eram decis să urmez acest domeniu. Însă în clasa a VIII-a, la admiterea la liceu, mi-am schimbat opţiunea. Înainte de examen, am fost la Liceul de Artă din Galaţi, oraşul meu natal, unde trebuia să mă interesez de probele pentru muzică. În holul şcolii am văzut o foaie A4, lipită pe perete, pe care scria admitere în arta actorului. Trei secunde cred că a durat să mă răzgândesc! Până atunci nu avusesem aproape deloc legătură cu teatrul. Nici actori nu prea ştiam foarte mulţi, doar pe Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. Am fost însă admis la actorie şi aşa a început drumul meu în lumea teatrului.

Reporter: Ai sau ai avut modele?

Iustinian Turcu: Model este mult spus. Dar apreciez foarte mulţi actori, regizori sau compozitori. Îmi plac de asemenea mulţi scenografi. Arta scenică nu este ceva chiar atât de simplu. Nu realizezi doar un decor şi atât. Este un domeniu destul de complex.

Reporter: Sunt regizori alături de care ţi-ar plăcea să lucrezi în mod deosebit?

Iustinian Turcu: Am câţiva regizori pe care îi admir foarte mult şi cu care mi-ar plăcea să colaborez. Gianina Cărbunariu, Bobi Pricop, Mihai Mănuţiu, Tompa Gabor, Andrei Măjeri, un regizor foarte tânăr şi talentat cu care sunt şi prieten sau Vlad Cristache, un alt regizor, de asemenea, foarte tânăr, sunt doar câţiva dintre cei cu care mi-aş dori să lucrez. Dintre regizorii internaţionali, i-aş aminti pe Thomas Ostermeier, Pippo Delbono sau Lev Dodin. Cu siguranţă, mi-ar plăcea, de asemenea, să repet din experinţe cu unii dintre regizorii cu care deja am lucrat.

Lasa un mesaj