Misha Katz a „vrăjit” THALIA Cronică de concert.

Misha Katz a „vrăjit” THALIA Cronică de concert.

În 12 octombrie 2017, debutul noii stagiuni a Filarmonicii de stat sibiene a stat sub semnul prezenței a doi mari muzicieni, pianistul Dan Grigore și dirijorul rus, naturalizat în Franța, Misha Katz.

Programul a fost pe măsura celebrității celor doi, cu lucrări de W.A.Mozart și L.v.Beethoven, și a fost dedicat împlinirii a 60 de ani de activitate concertistică, internă și internațională, ai pianistului român. Totul, la puțin timp după ce Majestatea Sa Regele Mihai l-a investit cu onorantul titlu de „Pianist al Casei Regale”. Înaintea interpretării Concertului nr. 20 de Mozart, maestrul Dan Grigore – aflat, după propria-i mărturisire, la „senectutea muzicală” – și-a declarat, în fața publicului, recunoștința față de cei mai importanți muzicieni sibieni, ai secolul XX, organistul Xavier Dressler și dirijorul filarmonicii Henri Selbing. „M-am bucurat de prietenia și încurajările lor, la vârsta la care, zice-se, eram un pianist promițător”, a precizat maestrul Grigore, apreciind – fără a da alte detalii – că cei doi au fost reprezentanți de frunte ai unei civilizații importante, cu totul deosebită față de spațiile vitale marcate doar de „promisiuni materialiste”. Gestul lui Dan Grigore, despre care s-a scris, în Franța, că se află alături de Clara Haskil, Dinu Lipatti și Radu Lupu, adică „marile figuri ale pianisticii” secolului XX și ai începutului de secol XXI, pe care le-a dat România, mi s-a părut de mare noblețe. El a avut darul de-a spune pe nume unor personalități de care, în plan local, s-a cam uitat. În orice caz, de Xavier Dressler și Henri Selbing mă îndoiesc că au auzit mulți din sibienii de astăzi. Interpretarea lui Dan Grigore a fost răsplătită de public cu reprize prelungite de aplauze furtunoase, manifestări ce l-au emoționat puternic pe artist. Sibienii, care au umplut până la refuz sala Thalia, au reacționat la fel și la finalul concertului simfonic, cuceriți de arta dirijorală spectaculoasă a lui Misha Katz. Muzicianul francez, având o ținută ce amintea unor spectatori de Niccolò Paganini, altora de  Franz Liszt, și-a demonstrat talentul și măestria cu bagheta sa „vrăjită”, fără a folosi partituri pentru niciunul din opusurile interpretate: uvertura la opera „Directorul de teatru” și concertul pentru pian, de Mozart, și  Simfonia nr. 8, de Beethoven. A fost un final entuziasmant, așa încât, la plecare, numeroși spectatori își manifestau speranța că întreaga stagiune le va oferi numeroase momente muzicale de înaltă ținută artistică, la fel ca la debut.

Lasa un mesaj