„1000 Portraits“ - Lumea în alb și negru prin ochii fotografului Rareș Helici. Interviu

„1000 Portraits“ - Lumea în alb și negru prin ochii fotografului Rareș Helici. Interviu

Talentat  și cu un simț deosebit pentru detaliu, Rareș Helici aduce un strop de prospețime în zona fotografiei de portret de la noi, și nu numai, prin proiectul ,,1000 Portraits”. Rareș mai este cunoscut și pentru manageriatul trupei ”Crispus - The art of fire”. Împreună cu sora lui, Loredana, au pus bazele acestui grup în anul 2003.  Forța, energia, speranța, tristețea, veselia se  regăsesc însă în proiectul ,,1000 Portraits”, fotografii  alb-negru.  Rareș nu este însă la prima experiență de acest fel, câteva dintre lucrările sale, au ajuns în expoziții colective din Berlin, Milano și Bruxelles. Despre ,,1000  Portraits”, dar și pentru a afla detalii din activitatea profesională și despre ,,secretele”  fotografiei,  am stat de vorbă cu fotograful Rareș Helici...

Claudia Buidan: Cum s-a născut acest proiect? Și de ce 1000?
Rareș Helici:  Pur și simplu! Într-o seară, când lucram ceva la birou, mi-a venit această idee! Nu am vrut să cuget prea mult și să pierd momentul! Fix așa a fost! Ce ar fi să...? 1000... de portrete? Hai să vedem ce va ieși!
C.B: De ce alb-negru?
R.H: La o fotografie îmi place foarte mult alb-negrul. Astfel, consider că se pot accentua expresiile faciale ale persoanei respective. În alb-negru se văd toate elemenetele feței mult mai bine: ochii sunt mai expresivi, pomeții mai bine conturați, practic surprind toate aceste trăsături ale chipului mult mai în detaliu.  Plus de asta, îmi place să arăt omul așa cum este el în realitate! Nici mai tânăr, nici mai bătrăn, exact cum este în momentul în care realizez fotografia. Dacă are  o trăsătură specifică, atunci o pun în evidență. De exemplu, dacă o persoană are o cicatrice sau cearcăne, e clar că le las acolo, nu le prelucrez.
C.B: Cum ai simțit că a fost primit acest proiect?
R.H: Foarte bine, zic eu! Au participat la concurs oameni și din alte orașe, Deva, Cluj, București, Timișoara. Fotografiile sunt realizate la SIBIO, la magazinul Ia, în Piața Mică sau în fața Muzeului de Etnografie.
C.B: Cum alegi fotografia reușită?
R.H: În acest proiect, de exemplu, pentru fiecare portret realizez mai multe fotografii. De regulă,  îmi dau seama de la început ce trebuie să pun în evidență. La fiecare surprind altceva! Celor mai mulți le-am explicat ce văd și de ce am remarcat acel ceva.  Poate la o persoană observ că este calmă, la alta că este mai dură, mai îngândurată sau mai tristă, aceste stări, regăsindu-se în fotografiile respective.
C.B: Cum ai descoperit pasiunea pentru fotografie?
R.H: Aveam nevoie de poze pentru băieții mei de la trupa Crispus.  Împrumutam un aparat foto, până când mi-am cumpărat eu unul. Și așa am început! Dintr-o întâmplare! Nu mă consider fotograf! Nu am cursuri în domeniu! Am studiat singur și încă fac asta în continuare! Mai am multe de învățat, însă îmi observ evoluția de la an la an. Pentru mine e o pasiune! Fotografiez după cum simt! E important să arăți naturalețea în fotografie, dar să îți pui în același timp amprenta și propriul stil.  Îmi place foarte mult să folosesc lumina naturală.   
C.B: Ce urmează după ,,1000 Portraits”?
R.H:  Pe moment îmi doresc să duc la bun sfârșit acest proiect. Apoi, pentru la anul, mi-am propus să fac o expoziție cu aceste fotografii: ,,O mie de oameni ai orașului”. Deocamdată este în stadiul de idee, nu m-am gândit la spațiu sau la alte detalii. Dacă totul decurge bine, aș vrea să realizez acest proiect în fiecare an în Sibiu, iar ulterior să mă extind și în alte orașe.

Lasa un mesaj